Lack of Ideas

Dorințe

2011-07-15T02:55:00.000+03:00

Toată lumea se zbate să trăiască în vile, să meargă în mașini luxoase, să se îmbrace în haine scumpe și să își petreacă timpul în preajma vedetelor. Eu, în schimb, sunt un om simplu cu dorințe simple. Îmi doresc să merg desculț prin iarbă, să mă arunc în valuri vara, să mă bat cu bulgări iarna și să nu am regrete.
Totuși mi se par foarte mici șansele, că în ultimele clipe ale vieții mele nu voi avea nici un regret și mi s-ar părea o binecuvântare atunci când închid ochii pentru ultima oară să uit. Ce va urma după nu știu, dar un lucru e sigur, nu vreau să-mi amintesc ce-a fost, nici cu bune, nici cu rele.
Poate vă întrebați de ce nici cele bune. Mi-e frică să nu fie adevărat faptul că răul nu poate exista fără bine și invers. Cele bune vor dăinui mereu ca testament al celor rele.

Drumul

2011-06-23T23:55:00.001+03:00

Mâine, e începutul sfârșitului. Nu vă speriați, nu vine sfârșitul lumii, ci doar a unor frânturi din viața mea. Mâine e primul pas către o altă eră, festivitatea de premiere. Începe numărătoarea inversă către sfârșitul facultății. Este drept că în același timp am ajuns și la sfârșitul altor cărări. Cărări care, începuseră să pară atât de familiare încât nu aș mai fi căutat altele, aș fi mers tot înainte până când timpul s-ar fi oprit.
Mă menajez cu gândul că sfârșitul unor cărări mă vor împinge spre alte poteci. Unele vor fi anevoioase ca escaladarea unui munte, altele vor fi ca mângâierea unei brize ușoare de mare în zile toride de vară. Sper că pe parcursul lor voi avea parte de lucrul care-mi lipsește cel mai mult momentan, fericirea.

Pentru că nu destinația contează, ci...

Please insert title here.

2011-06-22T15:09:00.004+03:00

Obișnuiam să am gânduri pline de speranță.
Mintea mea e plină de nonsensuri
ca un câmp de luptă plin de leșuri.
În juru-mi, culorile, de mult nu mai au nuanță,
totul e scăldat în sângele ideilor de-odinioară.
Nu mă mai pot aștepta ca rănile să nu mai doară
cum nu mă pot aștepta ca soarele să nu răsară,
oricât de mult aș vrea ca totu-n ceață, aievea să dispară.

tine

2011-06-21T22:01:00.003+03:00

Întorc capul atunci când văd culoarea verde. Nu mai pot să dorm pe partea stânga a vre-unui pat. Am două tricouri care-mi plac, pe care nu voi mai putea vreodată să le port. La înot nu voi mai putea merge fără să contaminez apa cu-ale mele lacrimi, căci ochelarii nu voi putea să îi mai țin la ochi. Muzică nu va mai suna niciodată la fel prin căștile mele. Facebook-ul a devenit doar o altă modalitate de a mă tortura singur, așa c-am renunțat la el. Yams sau Yahtzee nu voi mai juca vreodată.

Am parte de zile bune, și am parte de zile rele, dar în ambele cazuri mintea mea nu e departe de...

Adăugare ulterioară:

Nu pot respira când sunt îmbrățișat.

Adevărul

2011-06-17T04:50:00.000+03:00

E un lucru urât de spus, și foarte egoist din partea mea dar trebuie să îl spun: cel mai tare doare să știu că e fericită. Nu vă închipuiți cât de mult mă urăsc pentru ceea ce am spus, dar ăsta e adevărul.

Homecoming

2011-06-11T23:59:00.007+03:00

În opinia mea, o persoană își dorește cel mai mult să își așterne sentimentele pe foaie atunci când suferă, și credeți-mă, n-am mai suferit de ceva timp, la fel de mult ca acum. Chiar dacă în timpul zilei pot trece de multe ori ca normal, uneori chiar prea dornic să-mi trăiesc viața, atunci când seara se lasă, atunci când rămân doar cu gândurile mele, atunci mi-e cel mai greu.
Nu știu dacă ați fost puși în situația de a folosi autosugestia, dar vă spun că e foarte dificil să vă convingeți să credeți un lucru, când toată ființa voastră râvnește la cu totul altceva. Simt că mă mint. Totuși sunt incapabil să fac altceva. Faptul că am scris aici, fără să știu dacă va citi cineva sau nu, mă face să mă simt oarecum mai ușor.
Dacă ar săpa în inima mea acum, minerii ar fi extrem de triști și supărați pe mine, pentru că dacă odată ar fi dat peste aur, diamante, petrol, bucurie sau triste, un sentiment sau orice alt lucru care ar inspira vreun sentiment, acum ar da doar de piatră, și știm cu toții ce iese din piatră seacă...
Aș fi vrut ca postul meu de revenire să fie într-o notă mai veselă, dar așa cum mă mint eu, vă puteți minți și voi: fiecare pas contează, fie el înainte, fie el înapoi.

The end

2010-04-10T20:15:00.001+03:00

O lacrimă pentru cele nespuse, o lacrimă pentru cele spuse fără rost, o lacrimă pentru zilele apuse, o lacrimă pentru că-s prost.
Am stat mult şi bine până m-am decis ce să scriu în acest post, dar deşi gânduri au fost multe, n-am avut destule cuvinte ca să vă spun care au fost acelea. Oricum nu aţi fi înţeles sau aţi fi dat alt sens celor spuse de mine, şi ca să nu mai fie confuzie am să vă lămuresc de pe acum că acesta va fi cel din urmă post al meu. Ar mai fi multe de scris însă va trebui să le citiţi în altă parte.
Vă salut pe toţi şi ca ultim sfat vă spun doar atât: fiţi mai buni şi mai înţelepţi!

Rafael Iosif

2010-02-24T23:11:00.012+02:00

Îmi place mirosul primei zile de primăvară, (atunci când s-au topit căcații de câine și sunt proaspeți)

îmi plac gutuile, (pentru că sunt dulci la început și apoi îți dai seama că sunt acre, la fel ca viața)

îmi place să îmi aranjez bara de marcaje(bookmarks) de fiecare dată când îmi reinstalez windowsul, (asta ca să vă dea o impresie generală la cât de palpitantă este viața mea)

îmi place să alerg în picioarele goale prin iarba proaspătă, (atunci când mă duc în alte țări, că în România nu am voie)

îmi place când mă uit în oglindă și am impresia că arăt bine, (deseori e aburită oglinda sau nu am ochelarii pe ochi)

îmi place cum îmi stă părul după ce fac duș, (din păcate părul nu are aceeași părere despre mine)

îmi place să mă joc pe telefon când stau confortabil pe closet deși îmi amorțesc picioarele până termin jocul, (vă dați seama cu câtă nerăbdare îmi doresc să mă ridic și să mă întorc la viața reală dacă îmi obstrucționez intenționat venele din picioare și risc pierderea functiei motorii pentru o perioadă îndelungată)

îmi place să joc solitaire, (altceva mai complicat îmi este greu să învăț)

îmi place să mă trezesc dimineață să mă duc la școală, (cred că-i prima glumă bună pe care am făcut-o săptămâna asta)

îmi plac primele două albume ale lui Bitză, (nu am eu nici o vină că celelalte nu sunt la fel de bune)

îmi plac femeile, (în special cele care deși mă vedeau nu au știut de existența mea până pe la 18 ani, nu că mi-ar fi dat vreo atenție după; și aș dori să le mulțumesc pe această cale pentru că mi-au dat ocazia să îmi dezvolt puterea creativă)

îmi place să îmi aduc aminte cu drag de tinerețe, (sunt singurele momente când sunt fericit)

îmi plac glumele bune, (păcat că nu pot să spun niciuna)

îmi place mirosul lucrurilor noi, (din acest motiv nu îmi cumpăr niciodata nimic nou)

îmi place să sparg balonașele de la folia de împachetat, (un alt fel de recreare și de a demonstra abilitățile cognitive)

îmi plac caii, (pur și simplu n-am ce să spun rău despre ei)

îmi plac filmele bune, (o repercusiune a faptului că îmi plac femeile și am avut timp suficient să reflectez singur asupra acestei chestiuni),

îmi place să fiu ironic.

P.S.: Datorită dezgustului meu față de societatea în care trăim și lipsa totală de interes față de cele interesante am creat un alter ego care să mă scape de plictiseală și să mă amuze, dar care acum amenință să preia controlul. Acest individ este cunoscut sub pseudonimul Rafael Iosif și nu îi este frică să spună ce gândește, de fapt, ce gândesc, după cum vedeți în postul acesta pe care și-a permis să îl completeze fără permisiunea mea. Dacă mă vedeți pe stradă, evitați-mă ca nu cumva să dați peste Iosif.

Şi...

2010-02-01T01:07:00.010+02:00

Mă uit cu jind la pereţii camerei mele, pereţi care m-au adăpostit, pereţi pe care i-am mânjit, copil fiind, şi tot aceeaşi pereţi pe care i-am văruit când am crescut. Mă uit la ei şi îmi mai apare, din când în când, un zâmbet în colţul gurii şi mă întreb când au trecut anii, când s-au scurs zilele. Şi îmi amintesc cu drag de momentele stupide, rele, nebuneşti şi bune totodată şi mi-e atât de greu să părăsesc acea cameră şi tot atât de greu sa mă întorc, pentru că ştiu că va trebui să plec încăodată.

Şi mă trezesc în camera mea de cămin, noaptea sau dimineaţa, că nu îmi pot da seama ce e, unde câinii latră continuu, unde frigiderul porneşte regulat, fără să mă întrebe dacă mi-e bine sau mi-e rău şi mă întorc pe partea opusă cu speranţa că nu se va mai auzi.

Închid ochii şi mă trezesc.

Popo(r)ul român

2010-01-25T20:27:00.006+02:00

Într-o ţară în care nivelul civilizaţiei şi culturii naţionale creşte cu viteza melcului şchiop,
într-o ţară din care nici Chuck Norris nu a scăpat (după cum spune un bun prieten de-al meu, care a auzit la zeppelin),
într-o ţară în care volumul manelelor din casele unora multiplicat cu numărul de litri de bere îngurgitat de poporul român este egal cu numărul banilor neimpozitaţi câştigaţi de manelişti pe la nunţi şi botezuri iar printr-o ironie a sorţii, egal cu un sfert din suma furată de la bugetul de stat,
într-o ţară în care numărul casionurilor împărţit la numărul preoţilor care chiar respectă ceea ce predică este egal cu numărul oamenilor cinstiţi şi cu de două ori mai mult decât numărul parlamentarilor treji,
într-o ţară în care doar o treime din absolvenţi lucrează în domeniul facultăţii pe care au absolvit-o
...într-o ţară ca asta ne-am născut, am crescut, am învăţat să apreciem alte lucruri decât cele menţionate mai sus şi
...dacă e să murim, pământul cărei ţări e mai bine de fertilizat decât ţărâna din care ne-am înălţat?

Eşti om?!?

2010-01-11T22:01:00.003+02:00

Am auzit de foarte multe ori expresia: "Eşti un animal!" emisă şi recepţionată ca o jignire şi nu înţeleg de ce. A venit vreodată o vacă la tine şi ţi-a spus cât de prost eşti? Ţi-a lătrat vreodată un câine că ar prefera să micţioneze pe tine în loc de roata maşinii tale dacă nu îi dai o gură din Big Mac-ul tău din care obişnuieşti să înfuleci cu atâta lăcomie? Câte înjurături ai primit din partea pisicii vecinului pentru că ai călcat-o de atâtea ori pe coadă?
Nu cred că e o jignire, ba din potrivă un compliment, cu atât mai mult acum că suntem mai îndepărtaţi şi mai stingheriţi de frumuseţile naturii şi de necuvântătoare. Adevărata insultă este: "Eşti om!"
Eşti om, şi nu poţi fi mai mult de atât. Eşti doar un om, laş, ipocrit, lipsit de credinţă, principii, demnitate şi onoare. Eşti om iar asta îţi este scuza, vina şi totodată pedeapsa ta. Eşti om, doar...

Băltoaca

2010-01-06T21:10:00.004+02:00

De obicei când merg, ţin capul în pământ,
dar mai ridic un ochi, din când în când,
şi sper s-apuc măcar odată
să văd o faţă ce mi-e dragă.
În schimb, nu văd decât străini,
cu ochii goi, răi şi meschini.
Ce s-a întâmplat cu lumea-ntreagă,
când nu mai poţi să mergi pe stradă,
fără să calci în vreo băltoacă?

Tu ce-ai visat azi noapte?

2010-01-06T02:08:00.005+02:00

Eu, aseară, am visat că plâng. Primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit a fost să verific dacă e udă perna de lacrimile mele. Dacă mă intrebi de ce plângeam în vis, nu ştiu să îţi răspund. În schimb pot să spun că m-am simţit uşurat, de parcă toate problemele, grijile nu mai apăsau asupra mea. Păcat că m-am trezit şi am realizat că a fost doar un vis. E trist când îţi dai seama că doreşti să nu te mai trezeşti dintr-un vis, pentru că acel vis nu va putea ajunge niciodată realitate.

New year's resolutions

2009-12-29T13:47:00.007+02:00

Stăteam într-o seară şi mă gândeam care vor fi promisiunile mele pentru anul viitor. După ce mi-am dat seama ce hotărâri am de luat, m-am întristat când am văzut că toate încep cu:"Nu mai vreau să..."
Sunt de părere că anul viitor trebuie să îmi doresc şi lucruri bune, nu numai să mă abţin de la lucruri rele.
Voi ce speranţe aveţi pentru anul viitor?

Cred că va fi ultimul post pe anul acesta, aşa că, dacă nu ne mai auzim:"Happy new year!"

P.S.: Vă aştept răspunsurile ca să ştiu cum îmi completez şi eu lista.

Fără noimă

2009-12-29T13:26:00.002+02:00

Aveam pregătit un post frumos pentru voi dar mi s-a formatat hardul şi din nefericire nu îl mai am, iar în acest caz aş putea să vă plictisesc acum cu o povestire, cu o poezie sau pur şi simplu cu o trăsnaie, de care capul meu plin de prostii, nu duce lipsă dar, după cum vă spuneam şi în postul anterior, scris acum câteva minute, mi-e lene şi consider că dacă voi scrie doar un singur paragraf ce cuprinde o singură frază lungă, fără noimă şi puţin cam idioată, ceea ce vă va face să vă intrebaţi atunci când veţi termina de citit ce am spus la început, e îndeajuns de satisfăcător pentru mine, chiar dacă nu voi părea a avea o minte atât de luminată ca restul lumii, căci oricum în ultima vreme nu am dat dovadă de prea multă inteligenţă, lucru pe care promit că il voi schimba în curând, pa pa.

Luna amintirilor

2009-12-29T13:07:00.002+02:00

În primul rând îmi cer scuze pentru lenea care m-a cuprins în preajma sărbătorilor şi care m-a împiedicat să deschid calculatorul, o fi fost de la mâncarea prea bună...
Am ieşit acum vreo două zile cu câţiva prieteni mai vechi la un pahar de vorbă şi am ajuns să povestim timp de vreo două ore, dacă nu toate prostiile pe care le-am făcut când eram mai tineri, atunci cel puţin, pe cele mai memorabile dintre ele. Nu terminam de rememorat ceva, când altul şi începea: "Dar vă mai aduceţi aminte când..."
Ieşirea s-a terminat într-o notă cam tristă când pe feţele fiecărora se vedea expresia posomorâtă ce părea să spună:"Ce repede mai trece timpul!", dar povestirile spuse ne-au adus aminte că încă mai putem da dovadă de energia pe care o aveam odată, şi chiar dacă timpul trece repede nu înseamnă că este pierdut.

Sărbători fericite!

2009-12-16T00:14:00.012+02:00

Eram foarte fericit astăzi. Mă simţeam din nou copil, deşi era frig de crăpau pietrele. Ochii îmi lăcrimau de ger, obrajii erau roşii de biciuirile repetate ale vântului, până şi fundul mă durea din cauza trântei cauzate de gheaţa bine plasată sub un strat de zăpadă, dar zâmbetul nu mi-a dispărut o secundă de pe faţă. Deşi nu a fost cea mai strălucită zi din viaţa mea, spiritul sărbătorilor sălăşluia în mine pentru prima data de când lumea a început să cumpere brazi şi să-i împodobească cu globuleţe şi beteală.

Toate acestea au fost din păcate spulberate de o simplă propoziţie adresată de un soţ nevestei sale ce ţinea în braţe un prunc nu mai mare de câţiva anişori, în faţa raionului de dulciuri: "Gândeşte-te că încă nu am luat salariul luna asta!" şi nu aveau în coş decât câteva produse, dar nici măcar o ciocolăţică.

Trist, ştiu, dar asta e viaţa multor oameni în zilele acestea sumbre ce s-au abătut asupra ţărişoarei noastre. Să vă gândiţi la acele cuvinte când veţi gusta din tochitura, toba, cârnaţii şi toate acele bunătăţi pe care le veţi avea pe masă anul acesta.

Viaţa

2009-11-30T23:59:00.003+02:00

Am început luna cu o postare, aşa că o termin tot cu o postare.
Toată lume poartă discuţii politice, toată lumea poartă discuţii apolitice, toată lumea e proastă.
Aştept momentul când lumea va începe să discute despre viaţă, despre ce vor ei să facă...Nu! M-am exprimat greşit, despre cum vor ei să schimbe lumea, dar ca să mă exprim şi mai clar, despre cum vor ei să se schimbe, pentru a face lumea mai bună.
Nu a existat, nu există şi nici nu va exista un moment mai bun în care...(rămâne ca tu să îţi dai seama de continuare prostule)

Gânduri

2009-11-02T00:01:00.001+02:00

Mă gândesc că după mulţi ani voi sta gânditor, gâdindu-mă la anii în care nu obişnuiam să gândesc atât de mult, şi un singur gând îmi va rămâne în minte: ce bine mai era.
Şi într-adevăr este bine şi sper să rămână aşa multă vreme căci nu îmi place când e rău. Nu aştept deloc clipa aceea în care va trebui să recunosc că vremurile bune au trecut şi nici nu îmi doresc să vină vreodată. Însă după cum spune o vorbă bătrânească, cam stupidă, dar adevărată: nu putem evita inevitabilul, dar voi încerca să nu mă gândesc prea mult la asta; lucru care va fi cam greu de făcut, din moment ce am scris acest post şi îl voi verifica cel puţin o dată pe zi timp de vreo lună.
Gânduri vom avea mereu, bune sau rele, care să ne aducă zâmbete pe buze, pentru ca prietenii noştri să ne spună că doar prostii râd de ce îşi amintesc, şi gânduri care vor face exact opusul şi ne vor înlăcrima ochii de cele mai multe ori când nimeni nu ne priveşte. Pot doar să sper, aşa cum am învăţat, oricât de stupid ar părea, dintr-un film, ca înainte să pun capul pe a mea pernă şi să adorm, cel din urmă gând să fie unul bun.

Drumul

2009-10-14T00:43:00.007+03:00

Astazi incercam sa ma indrept spre un loc care nu are prea mare relevanta dar, de dragul discutiei, sa spunem ca ma indreptam spre facultate. In drumul meu simteam ca ceva ma impiedica sa ajung la destinatie. Poate era vantul care sufla cu forta unui mic taifun, sau poate erau propriile ganduri si idei ce ma trageau in spate, care ma faceau sa ma gandesc de doua ori asupra deciziilor luate.

Ma intrebam de ce facem lucruri care stau impotriva firii noastre? De ce lasam propria noastra judecata la o parte si ne cufundam in prostie si ignoranta? De ce ne lasam dresati ca niste caini ascultatori ce suntem?
Nu zic ca suntem complet condusi ca niste omuleti pe monitorul unui copil ce joaca C.S., dar parca avem mereu in fata un chestionar cu trei raspunsuri din care trebuie sa alegem raul mai mic. De ce raul mai mic si nu ceva bun? Chiar nu a mai ramas nimic bun in lumea asta?
Si asta este intrebarea cu care m-am trezit in fata facultatii, bineinteles fara solutii. A fost un drum aproape inutil, caci in afara de aceste vorbe asternute pe aceasta foaie virtuala nu am facut nimic altceva decat sa ma ud si sa ma intorc din camera de unde am plecat deoarece domnul profesor avea, aparent, alte lucruri mai importante de facut. Sa nu se inteleaga gresit ca imi pare rau, acum, dar s-ar puteaa sa imi para la examen.
Intr-o nota total aparte: daca liceul e, dupa cum spunea Bacovia, "cimitir al tineretii noastre", atunci, facultatea ce mai e? Dezhumarea?

P.S.: Concert Zgarie Nori pe data de 14 in Club Mojo. Va recomand. Super tare. Detalii pe site-ul formatiei, pe care il gasiti la Link-uri.

Fericirea

2009-10-11T01:31:00.006+03:00

Happynes, ca sa plagiez un film care mi-a placut foarte mult, e o stare despre care nu vorbesc prea des, pentru ca nu se intampla prea des; iar atunci cand se intampla, e urmata intotdeauna, dar intotdeauna, de ceva rau.
Lasand, insa, partea negativa la o parte, doresc sa precizez ca nu sunt prea departe de a implini aceasta stare devenita de acum utopica. Cu alte cuvinte, si de aceasta data voi cita pe cineva mai putin agreat de mine: "Merge bine afacerea!"

Acest post este cu dedicatie.

Metaforic vorbind

2009-10-01T03:14:00.004+03:00

Te urasc atat de mult, incat, te-as fi imbratisat, si nu ti-as fi dat drumul niciodata. M-as pune in pat langa tine, si as dormi cu un ochi deschis, ca sa stiu ca niciodata, nu vei pleca de langa mine. Mi-as tine respiratia pana imi vei spune cuvintele care vreau sa le aud, si nu voi clipi pana cand nu voi vedea soarele mangaindu-ti chipul bland. Voi plange daca este nevoie, si iti voi darui cele mai frumoase minciuni pe care le voi putea fauri...dar promite-mi, ca niciodata, nu ma vei parasi.

La cules

2009-09-20T12:14:00.002+03:00

Va spun de pe acum, daca vreti sa faceti o fapta buna si sa va ajutati parintii sau bunicii si sa va duceti la cules la vie...ganditi-va bine, caci eu sunt acum in pat cu dureri insuportabile. Va propun sa va rupeti un picior sa scapati de cosmarul acesta, dupa parerea mea e cea mai inteleapta decizie pe care o puteti lua, sau daca sunteti cu adevarat norocosi, duceti-va la scoala si invatati.

One of those days

2009-09-16T17:00:00.002+03:00

Stiti acele zilele in care nu te simti in stare sa faci nimic? Cam asa au fost ultimele zile.

Incredibil

2009-09-02T00:36:00.006+03:00

Da...ha!
Cam atatea despre poza.
Acum am sa va spun un lucru incredibil pe care l-am vazut.
Drumul de la bunicii mei spre oras trece prin camp, iar de o parte si de alta e plin de copaci. Va intrebati de ce acum drumul acesta a fost deosebit. Raspunsul e cu adevarat incredibil. Vreo cativa kilometri, drumul acela a fost plin de berze. Berze! Zeci, sute, poate chiar mii de berze. Daca ati vazut filumul "Pasarile" de A. Hitchcock va puteti imagina. Acesta a fost un moment cand regret ca nu aveam aparatul la mine. Unele stateau in lanul de grau de parca asteptau apusul soarelui, altele in copaci aratau ca niste ornamente de Craciun, iar eu cu nasul lipit de geam incercam sa inteleg misterul ce se infaptuia in fata mea. A fost incredibil.

NAS

2009-08-27T23:59:00.005+03:00

Mi s-a scurs un muc pe-o nară,
Şi-ncepând din astă seară,
M-am decis să mi se zică...Nas.

Ploaia

2009-08-23T16:28:00.008+03:00

Îmi e dor de o ploaie de vară care să-mi amintească

De zile toride pe plajă şi nopţi târzii la terasă,

De buzele tale care adânc muşcă-n carne...şi doare.
Îmi lasă o urmă mare aceste sarutari ale tale,

În inima ce pompează sânge, ca o furtuna ce plânge,

Ca vântul ce iute se duce sau apa care se scurge,

Ca norii ce-aleargă pe cer sau cerul luminat de fulger.

În inima ta de înger, îmi dai voie să stau, dacă-ţi cer?

Mi se pare ca am m-am chinuit prea mult la ea si nu a iesit cum trebuie. In fine, poate voua va place.

Asteptarea

2009-08-22T16:14:00.003+03:00

Trecut, prezent, viitor, intr-un cuvant asteptare. O lunga si neintrerupta asteptare. A cui? Depinde. A persoanei potrivite, a momentului potrivit, a inceputului sau a sfarsitului. Ideea e ca fiecare dintre noi asteapta, dar putini au curajul de a pune piciorul in prag, de a se arunca in necunoscut si a gasi dinainte ceea ce asteapta. Este inteligent oare, sa faci un asemenea lucru? Sa grabesti evolutia fireasca a lucrurilor? Te gandesti ca vei putea economisi ceva timp, dar intrebarea mea este: "Cine te grabeste?". Stim cu totii ca timpul este intotdeauna insuficient, insa nu conteaza cat timp ai, ci cum il petreci, si cu cine. Aici asteptarea are rolul ei cel mai important, cat timp astepti iti poti planifica ceea ce vei face cand nu astepti.
Un mic sfat: Nu va mai grabiti, respirati, ganditi-va bine iar apoi in scurtul timp pe care il aveti impreuna cu cei dragi, traiti-l la maxim. Merita asteptarea, credeti-ma!

Turcia part II

2009-08-15T20:55:00.004+03:00

Lenea este mare, in special cand pleci in vacanta si singurele lucruri pe care le ai de facut sunt: sa consumi bere, sa faci plaja si sa te plimbi seara pe racoare aruncand cate un ochi dupa fete. Sa nu se inteleaga ca ma plang, Doamne fereste! Vorba 'ceea: e bere, e femei, e tot ce vrei! Apropo de tot ce vrei, e manele in Turcia cate vrei si multi fani Denisa care completeaza peisajul acela minunat.

Imi cer scuze ca nu am mai scris, dar deplasarile ma impiedica, si cum maine plec din nou, va mai dura o saptamana pana la urmatoarea postare, dar sunt convins ca veti supravietui voi (ha ha ha) si fara aberatiile mele.

Turcia

2009-07-20T16:02:00.007+03:00

Cateva poze din calatoria mea "spirituala".

Sunt un prost!

2009-07-20T15:32:00.003+03:00

Da, titlul este corect. Sunt un prost pentru ca nu am vazut ceea ce a fost intotdeauna langa mine.
Aventura s-a terminat. Nu am gasit fericirea, dar am realizat ceva cu adevarat minunat: nu era nevoie sa o caut pentru ca a fost alaturi de mine tot timpul, numai ca a trebuit sa deschid bine ochii. Aceste doua bucatele de hartie sunt responsabile pentru revelatia mea. Daca va veti uita cu atentie veti intelege. Probabil ca, la fel ca multi altii, le aruncam fara sa citesc ce scrie pe ele, dar datorita faptului ca mersul cu trenul e foarte plictisitor, de aceasta data m-am uitat.
Nu mi-am inchipuit ca voi gasi ceea ce cautam, dar uite ca mi-a fost indeplinita dorinta. Presimt ca vara asta va fi una care imi va schimba viata spre bine, sper ca si voi veti fi la fel de norocosi.

P.S.: In cazul in care nu intelegeti, aceste hartii sunt ambalajele de la niste bomboane produse de o firma din Moldova care se numeste "Bucuria". Dati click pe imagine ca sa va lamuriti.

Fiti fericiti!

2009-07-13T23:11:00.001+03:00

Am crescut, sunt mare, am mai multe nevoi, mai multe responsabilitati, mai multe obligatii, mai putin timp pentru a fi fericit.
Imi povestea mama ca atunci cand eram mic aveam un ras contagios, iar atunci cand radeam eu se lumina camera si toata lumea era un pic mai fericita. Am uitat sa mai rad asa si tind sa cred ca am uitat cum e sa fie lumea fericita in jurul meu. Nimanui nu-i mai zambeste inima cu adevarat.
Cu toate astea am un plan. Maine plec intr-o aventura, plec in cautarea copilariei, plec in cautarea fericirii. Voi aduce zambetele inapoi, va voi face fericiti, voi salva lumea de plictiseala...sper. In infima posibilitate in care voi da gres, va spun de pe acum, nu voi inceta sa caut niciodata si va indemn si pe voi sa faceti la fel.
Pana data viitoare: Fiti fericiti!

4 dimineata

2009-07-08T04:33:00.005+03:00

E 4 dimineata. E prea cald ca sa mai dorm si joc solitaire si ascult Hara - Undeva. De fapt e pe repeat de cand m-am culcat initial. Am citit vreo n-spe bloguri. M-am uitat pe vreo n-spe sute de poze. Am cascat de n-spe mii de ori. Soarele nu vrea sa mai apara. Parca-s intr-un film prost fara final.
Presimt ca maine voi fi un zombi, o mumie, undead, cum vreti sa-i spuneti. Cert e ca va voi privi printre dinti. Un pescarus galagios ce si-a facut aparitia pe cer insista sa imi dea dreptate. Acum si-au inceput repertoriul vrabiutele si cainii.
Cred ca e cel mai inutil post de pana acum, dar si eu sunt la ora asta. In cateva momente voi incerca din nou sa dorm. Ne vedem pe la pranz. Noapte buna/Buna dimineata!

Tinerete fara batranete

2009-07-06T14:10:00.001+03:00

Nopti pierdute, priviri furate, buze dulci insangerate,
Pacate, minti murdare, ganduri auzite tare,
Hipnotism, sclipiri in ochii dintre pleoape, simtiri,
Muzica, dans, elixir, sentimente in delir.

Nimicuri

2009-06-30T23:02:00.005+03:00

Daca ar fi sa scriu despre cineva, n-as scrie despre tine. Daca ar fi sa scriu despre un lucru, n-as scrie despre cel la care te gandesti acum. Daca ar fi sa scriu ceva frumos, as renunta de pe acum caci nu am ce. Daca ar fi sa scriu despre ceva urat, as renunta din nou caci nu am timp. Ce-a mai ramas de scris? Nimicuri! Nimicuri ce ne umplu viata si ne fac sa uitam cat de mici si nesemnificativi suntem intr-un final.

Ultima zi de scoala, intaia noapte de vacanta

2009-06-23T16:24:00.004+03:00

E putin eronat titlul avand in vedere ca a trecut deja o saptamana. In orice caz, sentimentul care descrie cel mai bine starea pe care am avut-o in ultima saptamana este melancolia. Inca de cand am plecat din Bucuresti am inceput sa realizez cat de dor mi-a fost de orasul meu, de casa mea, de familia si prietenii mei.

Poate cuvintele de mai sus nu sunt indeajuns ca sa intelegeti, motiv pentru care va voi spune o mica poveste.

A fost odata un ceas de perete. Acest ceas mi-a oferit multe dureri de cap, la propriu. De fiecare data cand era intuneric pe hol si ma indreptam vijelios spre usa camerei mele, in speranta ca voi nimeri clanta, ceasul aflat strategic la inaltimea capului meu mi se opunea...tare. Cu timpul m-am invatat sa il ocolesc. Cativa ani mai tarziu ceasul a disparut dar ticul a ramas. In seara in care am ajuns acasa am observat ca m-am dezobisnuit sa ma feresc de ceasul meu imaginar. M-a cuprins un sentiment de tristete pe care nu pot sa il descriu. Daca un lucru atat de mic a avut un efect atat de mare, va imaginati ca lucrurile cu adevarat importante dor...tare.

Sper ca ati prins ideea. Sentimentul acesta este cu adevarat puternic, motiv pentru care ii voi oferi propria lui eticheta.

Noaptea

2009-06-13T23:13:00.003+03:00

Trei posturi, zece poze, interesante as spune eu, sper sa va placa. Nu ma astept la comentarii pentru ca oricum stiu ca nu lasati.

Noaptea e liniste, noaptea e racoare, noaptea se aude dintr-o masina: "Bai poponarilor". Ce dulce e noaptea in Bucuresti. Ma bucur doar ca nu m-am ales cu capul spart de vreo doza de bere.

Amurg

2009-06-13T23:05:00.003+03:00

Nu, nu cacatul ala de carte, sau film: "Toilet". Doar cateva poze facute pe inserate, dupa o mica ploaie. Si daca e cineva care are alte pareri poate sa se duca sa ma dea in judecata pentru nepasare.

Cuvinte

2009-06-13T22:40:00.001+03:00

Nu-mi gasesc cuvintele, dar m-am si plictisit sa le tot caut. A ramas doar sa admirati pozele momentan.

Cand se va termina?

2009-06-10T16:22:00.005+03:00

Ocupatia mea favorita e statul. Ocupatie care imi permite sa ma gandesc foarte mult la tot felul de lucruri insignifiante dar si la lucruri mai imaginative si mai inteligente. Din acest motiv propun ca asemeni proiectului "Ora planetei" sa initiem "Ora statului", si daca nu se poate o ora intreaga macar cinci minute. O sa credeti ca glumesc, dar am motive intemeiate sa cred ca un astfel de proiect e necesar.

E nevoie de cinci minute in care toata lumea sa se puna in fund, sa nu zica nimic si sa se uite in jurul lor. Cred ca acele minute vor fi indeajuns sa reflectam asupra schimbarilor ce au avut loc in jurul nostru, si sa vedem daca ne place unde s-a ajuns. Sunt de parere ca va avea un impact mai mare asupra planetei, in cazul in care vom realiza ca ne-am schimbat in rau.

Cand ma gandesc la aceasta idee, imi vin in minte toate imaginile din filmele despre apocalipsa cand pericolul iminent ce ameninta Terra, in special cand pericolul era intruchipat de un asteroid, ii facea pe toti oamenii din lume sa iasa afara din case. Apoi fara nici o reactie isi indreptau privirea spre cer si se gandeau la viata lor si a celor din jur, la greselile care le-au facut si pe care nu au apucat sa le indrepte niciodata.

Problema e ca in cazul nostru pericolul nu este atat de evident, dar este fara indoiala iminent. Cum oamenii nu pot fi convinsi prin tehnicile traditionale: ratiune, vorba buna, exemple incontestabile etc, singura solutie a ramas aceea de a realiza singuri ca directia in care ne indreptam ne va fi fatala.

Si daca nu va ganditi la salvarea planetei, poate va ganditi la propria voastra salvare de anostul viitor, de insatisfactia prezentului, de greselile trecutului.

Ce spuneti? Ar fi fezabil un asemenea proiect? Sau macar va place ideea?

2-10 2-10 proba proba

2009-06-08T01:54:00.005+03:00

Nu, nu e nunta, dar as sarbatori. Simt deja briza marii, nisipul sub talpi, soarele care-mi lumineaza fata in timp ce dau pe gat...o bere. Fierb de nerabdare in tigaia asta de oras ce se cheama Capitala.

Probabil ati observat o schimbare majora. Bannerul nu e al meu, dar se simt influentele mele asupra lui. Vreau sa stiu daca cele trei ore incercand sa il aranjez au meritat. Astept parerile voastre. Il las? Il dau jos? Il modific?

Si trecand la topicul "alegeri", va spun sincer, NU. Am vrut sa vand votul cu 200 RON, dar au spus ca-mi dau numai 50, fapt pentru care nu m-am coborat atat de jos. Ce, o vedeta porno face un film numai pentru faima?

Altahmam

2009-06-07T09:08:00.004+03:00

Nu ma pot preface ca inteleg ceea ce spui, nu ma pot preface ca inteleg ceea ce esti, nu pot sa te ascult. Sunt grabit, incerc sa prind timpul din urma. Nu vezi ca timpul se scurge asemeni sangelui dintr-o rana si nu pot opri sangerarea? Cum sa ma opresc cand totul in jurul meu se misca? Poate nu te inteleg, dar nici tu nu te preface ca ma cunosti.
Ziua de azi e ca un disc vechi zgariat care sare o parte din melodie. La inceput nu mai parea aceeasi melodie, dar cu timpul ai uitat melodia originala. Cineva ti-a facut cadou un disc nou, aceeasi melodie, dar parca acum iti place mai mult discul vechi. E mai frumoasa melodia ta, asa e doar a ta. Nu stiu de ce nu se mai opreste, dar parca nici nu vreau sa se opreasca.
Mi se inchid ochii, dar nu trebuie sa ma opresc, nu trebuie sa las sangele sa curga, nu trebuie sa las viata sa se scurga din mine. Lupta si tu alaturi de mine. Desi eu sunt o picatura de apa dintr-o ploaie de vara si tu un fulg de nea dintr-o ninsoare din seara de Craciun, lupta alaturi de mine si nu mai plange. Si daca nu te poti opri din plans macar lasa-ma sa plang alaturi de tine.
Deja am spus prea multe in prea putine cuvinte. Astept ninsoarea din vara asta, dar gandul mi-e ca nu o sa mai vina. Discul a incetat de mult sa cante dar melodia rezoneaza in minte. Am plecat sa astept ninsoarea ce-o sa vina, dulcea ninsoare de sfarsit de mai.

Parca pustiu

2009-05-27T20:02:00.002+03:00

Mult prea multe ganduri. M-am pierdut printre ele. Nu am putut scrie, nu am putut face poze, nu am putut dormi. In schimb am putut sa ma concentrez asupra activitatilor mele favorite: invatatul (jOke) si omoratul tantarilor (nOt a jOke).
Am mai rezistat un an de zile torturilor aferente scolii, dar ca de obicei ultimele doua saptamani sunt cele mai grele. Razboiul se aproprie tot mai aproape de final si victimele sunt din ce in ce mai multe. Sper sa rezist si sa ne vedem cu bine pe timp de pace.
O sa am putin de lupta cu exmenele dar sper sa va pot incanta cu poze noi cat de curand. Pana atunci puneti burta pe carte fratilor ca e grele vremurile astea si se anunta altele si mai naspa. Pana data viitoare: BAFTA!

Ziua de azi

2009-05-21T20:50:00.003+03:00

Ma sculai de dimineata si fusei la facultate. Dadui un examen si apoi coborai sa iau trasura ceea fara cai ce umbla pe sub pamant ca o rama. Si cand iesii pe partea cealalta, ma minunai ...

Miros de capsuni. O batranica vindea miros de capsuni. Miros de ploaie. Cerul abia terminase stocul de apa de ploaie. Racoare. In sfarsit se putea respira. Se puteau face poze. Era bine. Pana cand ...

-Domnu, ce faci?
-Poze.
-La banca?
-Da.
Fuge si se aude ca in soapte: Ce prost e si asta!

Ma gandeam in sinea mea: De ce nu i-am facut si lui o poza sa o postez. Raspunsul a venit de la sine: mai bine o decupez din dictionar din dreptul cuvantului cocalar. Dar ii multumesc pentru ca desi mi-a stricat ziua, m-a facut sa realizez ca sunt si persoane mult mai proaste ca mine.

Maine "plec departe, cat mai departe".
Maine plec acasa, cat mai acasa.

Cald si bine

2009-05-18T22:20:00.004+03:00

Vara bate la usa dragii mei. Zilele sunt din ce in ce mai toride, dar in schimb totul se vede intr-o cu totul alta lumina. Culori sunt mai vii, pasarele ciripesc mai melodic, fetele zambesc mai des. Si la camin, ei...viata la camin e minunata. Cel putin pentru tantari e chiar fructoasa. Cred ca niciodata in viata mea nu am vazut tantari mai grasi ca cei pe care de cateva zile eu si colegii mei ii hranim. Eu unul nu cred ca am donat atata sange cat au supt hienele astea din mine. Cand ma uit la mine imi trece prin cap faimoasa replica a lui Sergiu Nicolaescu: "Un fleac! M-au ciuruit!". Dar nu ma pot plange. Parintii mei nu mi-au luat niciodata un animal de companie, acum ma pot mandri ca am mai multe chiar.
Lasand sarcasmul deoparte va spun doar ca a inceput sesiunea. Un lucru extraordinar din punctul meu de vedere pentru ca, asemeni acestei explozii de culori care prevesteste venirea verii, sesiunea prevesteste terminarea scolii si totodata incheierea primului an de facultate din viata mea. Acesta este momentul pe care il astept inca de cand am fost admis la facultate, deci va imaginati ca nu pot fi mai fericit.
Trecand peste fericirea mea de moment, ca doar saptamana asta am destule examene incat sa uit de ce m-am bucurat in primul rand, va urez succesuri la examene si note cat mai mari. Poate imi urati si voi noroc si nu voi fi nevoit sa invat.

Munca multa, saracia romanului

2009-05-12T18:31:00.002+03:00

La noi se doarme nu se munceste. Dar cine sunt eu sa critic ca nici mie nu-mi place munca. Ce-i drept, unii se pricep mai bine la dormit si slava domnului avem o gramada de exemple prin guvern. Oamenii de fata macar nu dorm pe banii poporului. Daca cei care ne conduc nu ar dormi probabil nici oamenii acestia nu si-ar face somnul de frumusete prin parcuri ci probabil ar munci. Dar nu as vrea sa trag totusi concluzii pripite pentru ca traim in Romania si dupa cum stim cu totii, cea mai placuta ocupatie a romanilor este statul degeaba. Inca odata revin si ma corectez, daca s-ar putea unii ar sta si ar dori sa primeasca si bani pentru asta.

Singur in gara

2009-05-09T00:32:00.005+03:00

Gabriel Dorobantu spunea odata:"Hai vino iar in gara noastra mica". Din nefericire pentru mine, gara nu mai este mica, tu nu mai vii si cu siguranta gara nu e a noastra. Toate sperantele mele s-au spulberat. Voi astept aici in gara pe peron, pe ploaie, pe vant, mort de foame, sa vii... si daca ai sa vii, poate aduci si tu ceva de mancare.

Inca mai am nisip din Vama Veche in adidasi

2009-05-03T21:28:00.003+03:00

A.S. De data aceasta nu am poze ca mi-a fost frica sa iau aparatul cu mine (cred ca intelegi si voi de ce)

Dupa cum am mentionat si in titlu, inca mai am nisip din Vama Veche in adidasi si pot sa spun cu mana pe inima ca e o senzatie foarte tare. Mi-as dori sa va pot povesti ce anume am facut in vama dar cred ca ar fi imoral din partea mea sa va dau idei, nu ca nu ati avea si voi destule. In alta ordine de idei doresc sa adaug ca Vama nu s-a stricat dupa cum spun gurile rele, ci doar s-a schimbat, ceea ce este o mare diferenta. Pana va inceta sa fie ceea ce a fost si este va mai trece putin timp, pentru ca ceea ce ar trebui sa se schimbe in vama ca sa inceteze a mai fi acest simbol ce ne atrage pe toti acolo, este foarte greu de schimbat. Nu stiti la ce ma refer? Pai e simplu: spiritul. Un lucru indestructibil as spune eu. Si ce daca s-au darmat terase? Si ce daca preturile s-au marit? Oamenii ce vin an de an n-au fost darmati, si nici nu s-au scumpit. Sper sa ne vedem acolo in fiecare an si sper sa veniti cu acelasi spirit de pana acum.

Din nou eu

2009-04-27T00:54:00.004+03:00

Pentru o clipa, mi-as dori sa fiu alta persoana. Sa ma vad asa cum ma vedeti voi pe mine, sa gandesc ceea ce ganditi voi, sa simt ceea ce eu, poate n-as simti. Si-as dori sa uit, pentru o clipa, cine sunt si sa imi imaginez ca pot fi oricine imi doresc. Si cand voi fi persoana care mi-am imaginat-o, sa-mi aduc aminte de ceea ce am fost si sa imi fie dor sa fiu din nou eu. Si atunci cand nu voi mai putea fi acest eu care scrie acum aceste randuri, atunci sa ma trezesc ca din cosmar si sa jur cu toata fiinta mea ca nu ma voi schimba, caci imi place ceea ce sunt, asa cum sunt.

Omul...si viata

2009-04-22T19:36:00.002+03:00

Omul e facut sa-si traiasca viata, si intr-un mod destul de ironic, acesta este singurul lucru pe care uita sa il faca.
Nimeni nu isi imagineaza ca o sa se trezeasca peste zece, douazeci de ani si o sa observe ca a imbatranit, si viata a trecut pe langa el si nu a reusit sa o traiasca. Multi au ca singur scop in viata: sa faca bani. Dar pentru ce sa iti irosesti tineretea? De ce ti-ai dori sa arunci cei mai frumosi ani in incercarea de a deveni bogat? Ce ai sa faci cu toti acei bani cand ai sa te trezesti singur si batran? Fratilor, avem o singura viata! Hai sa profitam de ea cat mai putem! Haideti sa ne distram pana cand nu ne vom cufunda in grijile si nevoile vietii de zi cu zi. Haideti sa mai fim incaodata fericiti pana nu vom cadea in anost si vom uita cine am fost. Nu vreau sa devenim niste umbre ale persoanelor de odinioara. Nu vreau sa imi para rau ca am trait degeaba. Vreau doar sa fiu fericit.

Conversatie intre doua vrabiute

2009-04-15T22:44:00.002+03:00

Vrabioiul: Buna Mierlito!
Vrabiuta: Buna Woody!
W: Da si mie niste pasarica.
M: Fugi ma papagalule.
W: Hai te rog ca are nevoie si cucul meu de pupaza ta.
M: Du-te ma si ciripeste in alta parte.
W: Ai sa mai doresti tu sa vii prin cuibul meu.
M: Si tu ai sa vrei in continuare sa-mi vezi scorbura.
W: Lasa ca-mi gasesc eu alta ciocanitoare.
Zvrrrr

PS: Dupa cum ati observat, nu am avut timp sa pozez vrabiute, asa ca va trebui sa admirati alte necuvantatoare.

Poze...poze...si iar poze

2009-04-08T20:25:00.002+03:00

Sunt foarte suparat. Nu va spun motivele pentru ca nu are rost. De fapt mai nimic in viata asta nu are rost, dar noi oamenii incercam sa dam motive la toate lucrurile. Ceea ce e o mare prostie, dar nu ne putem abtine. Parca ma simt mai bine uitandu-ma pe niste poze, cei drept nu foarte reusite, dar care sunt facute de mine.
In alta ordine de idei, daca e cineva interesat de iesit la pozat si nu are cu cine, sa ma anunte, in caz de am timp as fi foarte bucuros sa va insotesc la o vanatoare de poze.

Primavara, ce anotimp frumos

2009-04-05T23:06:00.008+03:00

Cu soarele pe cer, cu arma-n(aparatul) mana si cu inima-n dinti am pornit atacul. Ajung in linia intai(Gradina Botanica) si incep sa trag(pozez) in stanga si-n dreapta. Peste tot soldatii(petale) cad, explozii(de culori) puternice, sangele(razele) imi inunda fata de imi face inima sa tresara. Inchid ochii si inaintez pe front fara teama. Un glont(sentiment) imi patrunde trupul. Ma asez pe iarba imbibata de sangele soldatilor cazuti la datorie si imi indrept privirea spre cer. Imi trag rasuflarea si ma rog sa mai apuc o zi sa le trimit celor de acasa o veste de la mine. Manjit de durerea camarazilor mei, trecuti in nefiinta prematur, ma scol indurerat si imi continui drumul printre lesuri. Deschid din nou focul, inflacarat de speranta...razboiul se va termina curand, dar va reincepe. Anul acesta am pierdut dar anul viitor voi iesi triumfator si voi infige steagul in amintirea celor care si-au dat viata pentru ca noi sa putem trai...fericiti.

This is why I don't party

2009-04-04T22:57:00.002+03:00

When I go to a party,

I tend to think that Stewie is out to get me,

and I see cows getting drunk,

and I start to hear funny songs in my head.
I ask myself sometimes: "Am I getting drunk or am I going mad?"

Dunarea Albastra

2009-04-04T22:29:00.002+03:00

De cand am sosit in orasul tuturor posibilitatilor aferent Romaniei, toti cunoscutii mei de acasa ma intreaba cum este viata in Bucuresti, cum m-am acomodat si alte intrebari care sunt absolut normale. Pentru cine nu stie eu sunt moldovean si ma mandresc cu asta, chiar daca aici pare a fi mai mult un defect, chiar nu imi pasa. Galatiul este orasul meu natal si sincer mi-e tare dor de linistea de acasa. In schimb vreau sa arat ca ma simt ca acasa si aici departe de casa. Dupa cum este ilustrat in imaginea de mai sus, Dunarea Albastra o vad aproape zilnic si gunoaiele care se varsa in ea din toata Europa si aduse pana la noi se vad plutind pe margine. Acum ce pot sa mai spun, vazand acest peisaj atat de familiar chiar imi vine sa vars cate o lacrima...de dor.

Scrierile unui nebun

2008-10-26T13:46:00.007+02:00

Toate cele bune Nasta, si vanzari cat mai mari.

Iar pentru cei interesati si vor sa mai participe la concurs, detalii la http://nastablog.ro/ .

Zile insorite

2008-08-26T15:36:00.004+03:00

lasand apocalipsa la o parte, parca viata nu e asa de rea ..

De pe la vecini

2008-08-26T15:25:00.006+03:00

atunci cand crezi ca nimeni nu se uita ..

Interesting

2008-05-02T21:15:00.006+03:00

t's interesting, and by interesting I mean strange, how life is never how you imagine it.

And now another series of bad photos, by yours truly!

Memories

2008-04-28T17:47:00.003+03:00

In fiecare zi ne amintim cate ceva, uitam cate ceva, dar cel mai important, in fiecare zi acumulam noi amintiri pe care sa le pastram cu noi ... pana le uitam!!! Parca par prea oprimist in fraza de inceput, asa ca va zic cum sta de fapt treaba: amintirile sunt de kkt pentru ca sunt de doua feluri, rele si bune, iar facand un calcul, cele rele depasesc cu mult pe cele bune. Desigur unii prefera sa nu isi aduca aminte decat pe cele bune, dar observa pe la 80 de ani ca nu prea isi aduc aminte mai nimic din viata lor, nu ca ar fi batrani, dar nu li s-au intamplat prea multe lucruri bune. Ehee, viata-i naspa, dar sa ne bucuram de ea asa cum este .. NOT!

Dar ca sa nu va stric ziua cu totul, hai sa ne uitam la niste poze naspa facute de mine, si bucurati-va ca sunt si altii mai prosti ca voi. Felicitari!