Din nou eu

Pentru o clipa, mi-as dori sa fiu alta persoana. Sa ma vad asa cum ma vedeti voi pe mine, sa gandesc ceea ce ganditi voi, sa simt ceea ce eu, poate n-as simti. Si-as dori sa uit, pentru o clipa, cine sunt si sa imi imaginez ca pot fi oricine imi doresc. Si cand voi fi persoana care mi-am imaginat-o, sa-mi aduc aminte de ceea ce am fost si sa imi fie dor sa fiu din nou eu. Si atunci cand nu voi mai putea fi acest eu care scrie acum aceste randuri, atunci sa ma trezesc ca din cosmar si sa jur cu toata fiinta mea ca nu ma voi schimba, caci imi place ceea ce sunt, asa cum sunt.

Omul...si viata

Omul e facut sa-si traiasca viata, si intr-un mod destul de ironic, acesta este singurul lucru pe care uita sa il faca.
Nimeni nu isi imagineaza ca o sa se trezeasca peste zece, douazeci de ani si o sa observe ca a imbatranit, si viata a trecut pe langa el si nu a reusit sa o traiasca. Multi au ca singur scop in viata: sa faca bani. Dar pentru ce sa iti irosesti tineretea? De ce ti-ai dori sa arunci cei mai frumosi ani in incercarea de a deveni bogat? Ce ai sa faci cu toti acei bani cand ai sa te trezesti singur si batran? Fratilor, avem o singura viata! Hai sa profitam de ea cat mai putem! Haideti sa ne distram pana cand nu ne vom cufunda in grijile si nevoile vietii de zi cu zi. Haideti sa mai fim incaodata fericiti pana nu vom cadea in anost si vom uita cine am fost. Nu vreau sa devenim niste umbre ale persoanelor de odinioara. Nu vreau sa imi para rau ca am trait degeaba. Vreau doar sa fiu fericit.

Conversatie intre doua vrabiute

Vrabioiul: Buna Mierlito!
Vrabiuta: Buna Woody!
W: Da si mie niste pasarica.
M: Fugi ma papagalule.
W: Hai te rog ca are nevoie si cucul meu de pupaza ta.
M: Du-te ma si ciripeste in alta parte.
W: Ai sa mai doresti tu sa vii prin cuibul meu.
M: Si tu ai sa vrei in continuare sa-mi vezi scorbura.
W: Lasa ca-mi gasesc eu alta ciocanitoare.
Zvrrrr

PS: Dupa cum ati observat, nu am avut timp sa pozez vrabiute, asa ca va trebui sa admirati alte necuvantatoare.

Poze...poze...si iar poze

Sunt foarte suparat. Nu va spun motivele pentru ca nu are rost. De fapt mai nimic in viata asta nu are rost, dar noi oamenii incercam sa dam motive la toate lucrurile. Ceea ce e o mare prostie, dar nu ne putem abtine. Parca ma simt mai bine uitandu-ma pe niste poze, cei drept nu foarte reusite, dar care sunt facute de mine.
In alta ordine de idei, daca e cineva interesat de iesit la pozat si nu are cu cine, sa ma anunte, in caz de am timp as fi foarte bucuros sa va insotesc la o vanatoare de poze.

Primavara, ce anotimp frumos

Cu soarele pe cer, cu arma-n(aparatul) mana si cu inima-n dinti am pornit atacul. Ajung in linia intai(Gradina Botanica) si incep sa trag(pozez) in stanga si-n dreapta. Peste tot soldatii(petale) cad, explozii(de culori) puternice, sangele(razele) imi inunda fata de imi face inima sa tresara. Inchid ochii si inaintez pe front fara teama. Un glont(sentiment) imi patrunde trupul. Ma asez pe iarba imbibata de sangele soldatilor cazuti la datorie si imi indrept privirea spre cer. Imi trag rasuflarea si ma rog sa mai apuc o zi sa le trimit celor de acasa o veste de la mine. Manjit de durerea camarazilor mei, trecuti in nefiinta prematur, ma scol indurerat si imi continui drumul printre lesuri. Deschid din nou focul, inflacarat de speranta...razboiul se va termina curand, dar va reincepe. Anul acesta am pierdut dar anul viitor voi iesi triumfator si voi infige steagul in amintirea celor care si-au dat viata pentru ca noi sa putem trai...fericiti.

This is why I don't party

When I go to a party,

I tend to think that Stewie is out to get me,

and I see cows getting drunk,

and I start to hear funny songs in my head.
I ask myself sometimes: "Am I getting drunk or am I going mad?"

Dunarea Albastra

d

De cand am sosit in orasul tuturor posibilitatilor aferent Romaniei, toti cunoscutii mei de acasa ma intreaba cum este viata in Bucuresti, cum m-am acomodat si alte intrebari care sunt absolut normale. Pentru cine nu stie eu sunt moldovean si ma mandresc cu asta, chiar daca aici pare a fi mai mult un defect, chiar nu imi pasa. Galatiul este orasul meu natal si sincer mi-e tare dor de linistea de acasa. In schimb vreau sa arat ca ma simt ca acasa si aici departe de casa. Dupa cum este ilustrat in imaginea de mai sus, Dunarea Albastra o vad aproape zilnic si gunoaiele care se varsa in ea din toata Europa si aduse pana la noi se vad plutind pe margine. Acum ce pot sa mai spun, vazand acest peisaj atat de familiar chiar imi vine sa vars cate o lacrima...de dor.