Parca pustiu

Mult prea multe ganduri. M-am pierdut printre ele. Nu am putut scrie, nu am putut face poze, nu am putut dormi. In schimb am putut sa ma concentrez asupra activitatilor mele favorite: invatatul (jOke) si omoratul tantarilor (nOt a jOke).
Am mai rezistat un an de zile torturilor aferente scolii, dar ca de obicei ultimele doua saptamani sunt cele mai grele. Razboiul se aproprie tot mai aproape de final si victimele sunt din ce in ce mai multe. Sper sa rezist si sa ne vedem cu bine pe timp de pace.
O sa am putin de lupta cu exmenele dar sper sa va pot incanta cu poze noi cat de curand. Pana atunci puneti burta pe carte fratilor ca e grele vremurile astea si se anunta altele si mai naspa. Pana data viitoare: BAFTA!

Ziua de azi

Ma sculai de dimineata si fusei la facultate. Dadui un examen si apoi coborai sa iau trasura ceea fara cai ce umbla pe sub pamant ca o rama. Si cand iesii pe partea cealalta, ma minunai ...

Miros de capsuni. O batranica vindea miros de capsuni. Miros de ploaie. Cerul abia terminase stocul de apa de ploaie. Racoare. In sfarsit se putea respira. Se puteau face poze. Era bine. Pana cand ...

-Domnu, ce faci?
-Poze.
-La banca?
-Da.
Fuge si se aude ca in soapte: Ce prost e si asta!

Ma gandeam in sinea mea: De ce nu i-am facut si lui o poza sa o postez. Raspunsul a venit de la sine: mai bine o decupez din dictionar din dreptul cuvantului cocalar. Dar ii multumesc pentru ca desi mi-a stricat ziua, m-a facut sa realizez ca sunt si persoane mult mai proaste ca mine.

Maine "plec departe, cat mai departe".
Maine plec acasa, cat mai acasa.

Cald si bine

Vara bate la usa dragii mei. Zilele sunt din ce in ce mai toride, dar in schimb totul se vede intr-o cu totul alta lumina. Culori sunt mai vii, pasarele ciripesc mai melodic, fetele zambesc mai des. Si la camin, ei...viata la camin e minunata. Cel putin pentru tantari e chiar fructoasa. Cred ca niciodata in viata mea nu am vazut tantari mai grasi ca cei pe care de cateva zile eu si colegii mei ii hranim. Eu unul nu cred ca am donat atata sange cat au supt hienele astea din mine. Cand ma uit la mine imi trece prin cap faimoasa replica a lui Sergiu Nicolaescu: "Un fleac! M-au ciuruit!". Dar nu ma pot plange. Parintii mei nu mi-au luat niciodata un animal de companie, acum ma pot mandri ca am mai multe chiar.
Lasand sarcasmul deoparte va spun doar ca a inceput sesiunea. Un lucru extraordinar din punctul meu de vedere pentru ca, asemeni acestei explozii de culori care prevesteste venirea verii, sesiunea prevesteste terminarea scolii si totodata incheierea primului an de facultate din viata mea. Acesta este momentul pe care il astept inca de cand am fost admis la facultate, deci va imaginati ca nu pot fi mai fericit.
Trecand peste fericirea mea de moment, ca doar saptamana asta am destule examene incat sa uit de ce m-am bucurat in primul rand, va urez succesuri la examene si note cat mai mari. Poate imi urati si voi noroc si nu voi fi nevoit sa invat.

Munca multa, saracia romanului

La noi se doarme nu se munceste. Dar cine sunt eu sa critic ca nici mie nu-mi place munca. Ce-i drept, unii se pricep mai bine la dormit si slava domnului avem o gramada de exemple prin guvern. Oamenii de fata macar nu dorm pe banii poporului. Daca cei care ne conduc nu ar dormi probabil nici oamenii acestia nu si-ar face somnul de frumusete prin parcuri ci probabil ar munci. Dar nu as vrea sa trag totusi concluzii pripite pentru ca traim in Romania si dupa cum stim cu totii, cea mai placuta ocupatie a romanilor este statul degeaba. Inca odata revin si ma corectez, daca s-ar putea unii ar sta si ar dori sa primeasca si bani pentru asta.

Singur in gara

Gabriel Dorobantu spunea odata:"Hai vino iar in gara noastra mica". Din nefericire pentru mine, gara nu mai este mica, tu nu mai vii si cu siguranta gara nu e a noastra. Toate sperantele mele s-au spulberat. Voi astept aici in gara pe peron, pe ploaie, pe vant, mort de foame, sa vii... si daca ai sa vii, poate aduci si tu ceva de mancare.

Inca mai am nisip din Vama Veche in adidasi

A.S. De data aceasta nu am poze ca mi-a fost frica sa iau aparatul cu mine (cred ca intelegi si voi de ce)

Dupa cum am mentionat si in titlu, inca mai am nisip din Vama Veche in adidasi si pot sa spun cu mana pe inima ca e o senzatie foarte tare. Mi-as dori sa va pot povesti ce anume am facut in vama dar cred ca ar fi imoral din partea mea sa va dau idei, nu ca nu ati avea si voi destule. In alta ordine de idei doresc sa adaug ca Vama nu s-a stricat dupa cum spun gurile rele, ci doar s-a schimbat, ceea ce este o mare diferenta. Pana va inceta sa fie ceea ce a fost si este va mai trece putin timp, pentru ca ceea ce ar trebui sa se schimbe in vama ca sa inceteze a mai fi acest simbol ce ne atrage pe toti acolo, este foarte greu de schimbat. Nu stiti la ce ma refer? Pai e simplu: spiritul. Un lucru indestructibil as spune eu. Si ce daca s-au darmat terase? Si ce daca preturile s-au marit? Oamenii ce vin an de an n-au fost darmati, si nici nu s-au scumpit. Sper sa ne vedem acolo in fiecare an si sper sa veniti cu acelasi spirit de pana acum.