New year's resolutions

Stăteam într-o seară şi mă gândeam care vor fi promisiunile mele pentru anul viitor. După ce mi-am dat seama ce hotărâri am de luat, m-am întristat când am văzut că toate încep cu:"Nu mai vreau să..."
Sunt de părere că anul viitor trebuie să îmi doresc şi lucruri bune, nu numai să mă abţin de la lucruri rele.
Voi ce speranţe aveţi pentru anul viitor?

Cred că va fi ultimul post pe anul acesta, aşa că, dacă nu ne mai auzim:"Happy new year!"

P.S.: Vă aştept răspunsurile ca să ştiu cum îmi completez şi eu lista.

Fără noimă

Aveam pregătit un post frumos pentru voi dar mi s-a formatat hardul şi din nefericire nu îl mai am, iar în acest caz aş putea să vă plictisesc acum cu o povestire, cu o poezie sau pur şi simplu cu o trăsnaie, de care capul meu plin de prostii, nu duce lipsă dar, după cum vă spuneam şi în postul anterior, scris acum câteva minute, mi-e lene şi consider că dacă voi scrie doar un singur paragraf ce cuprinde o singură frază lungă, fără noimă şi puţin cam idioată, ceea ce vă va face să vă intrebaţi atunci când veţi termina de citit ce am spus la început, e îndeajuns de satisfăcător pentru mine, chiar dacă nu voi părea a avea o minte atât de luminată ca restul lumii, căci oricum în ultima vreme nu am dat dovadă de prea multă inteligenţă, lucru pe care promit că il voi schimba în curând, pa pa.

Luna amintirilor

În primul rând îmi cer scuze pentru lenea care m-a cuprins în preajma sărbătorilor şi care m-a împiedicat să deschid calculatorul, o fi fost de la mâncarea prea bună...
Am ieşit acum vreo două zile cu câţiva prieteni mai vechi la un pahar de vorbă şi am ajuns să povestim timp de vreo două ore, dacă nu toate prostiile pe care le-am făcut când eram mai tineri, atunci cel puţin, pe cele mai memorabile dintre ele. Nu terminam de rememorat ceva, când altul şi începea: "Dar vă mai aduceţi aminte când..."
Ieşirea s-a terminat într-o notă cam tristă când pe feţele fiecărora se vedea expresia posomorâtă ce părea să spună:"Ce repede mai trece timpul!", dar povestirile spuse ne-au adus aminte că încă mai putem da dovadă de energia pe care o aveam odată, şi chiar dacă timpul trece repede nu înseamnă că este pierdut.

Sărbători fericite!

Eram foarte fericit astăzi. Mă simţeam din nou copil, deşi era frig de crăpau pietrele. Ochii îmi lăcrimau de ger, obrajii erau roşii de biciuirile repetate ale vântului, până şi fundul mă durea din cauza trântei cauzate de gheaţa bine plasată sub un strat de zăpadă, dar zâmbetul nu mi-a dispărut o secundă de pe faţă. Deşi nu a fost cea mai strălucită zi din viaţa mea, spiritul sărbătorilor sălăşluia în mine pentru prima data de când lumea a început să cumpere brazi şi să-i împodobească cu globuleţe şi beteală.

Toate acestea au fost din păcate spulberate de o simplă propoziţie adresată de un soţ nevestei sale ce ţinea în braţe un prunc nu mai mare de câţiva anişori, în faţa raionului de dulciuri: "Gândeşte-te că încă nu am luat salariul luna asta!" şi nu aveau în coş decât câteva produse, dar nici măcar o ciocolăţică.

Trist, ştiu, dar asta e viaţa multor oameni în zilele acestea sumbre ce s-au abătut asupra ţărişoarei noastre. Să vă gândiţi la acele cuvinte când veţi gusta din tochitura, toba, cârnaţii şi toate acele bunătăţi pe care le veţi avea pe masă anul acesta.

Viaţa

Am început luna cu o postare, aşa că o termin tot cu o postare.
Toată lume poartă discuţii politice, toată lumea poartă discuţii apolitice, toată lumea e proastă.
Aştept momentul când lumea va începe să discute despre viaţă, despre ce vor ei să facă...Nu! M-am exprimat greşit, despre cum vor ei să schimbe lumea, dar ca să mă exprim şi mai clar, despre cum vor ei să se schimbe, pentru a face lumea mai bună.
Nu a existat, nu există şi nici nu va exista un moment mai bun în care...(rămâne ca tu să îţi dai seama de continuare prostule)

Gânduri

Mă gândesc că după mulţi ani voi sta gânditor, gâdindu-mă la anii în care nu obişnuiam să gândesc atât de mult, şi un singur gând îmi va rămâne în minte: ce bine mai era.
Şi într-adevăr este bine şi sper să rămână aşa multă vreme căci nu îmi place când e rău. Nu aştept deloc clipa aceea în care va trebui să recunosc că vremurile bune au trecut şi nici nu îmi doresc să vină vreodată. Însă după cum spune o vorbă bătrânească, cam stupidă, dar adevărată: nu putem evita inevitabilul, dar voi încerca să nu mă gândesc prea mult la asta; lucru care va fi cam greu de făcut, din moment ce am scris acest post şi îl voi verifica cel puţin o dată pe zi timp de vreo lună.
Gânduri vom avea mereu, bune sau rele, care să ne aducă zâmbete pe buze, pentru ca prietenii noştri să ne spună că doar prostii râd de ce îşi amintesc, şi gânduri care vor face exact opusul şi ne vor înlăcrima ochii de cele mai multe ori când nimeni nu ne priveşte. Pot doar să sper, aşa cum am învăţat, oricât de stupid ar părea, dintr-un film, ca înainte să pun capul pe a mea pernă şi să adorm, cel din urmă gând să fie unul bun.

Drumul

Astazi incercam sa ma indrept spre un loc care nu are prea mare relevanta dar, de dragul discutiei, sa spunem ca ma indreptam spre facultate. In drumul meu simteam ca ceva ma impiedica sa ajung la destinatie. Poate era vantul care sufla cu forta unui mic taifun, sau poate erau propriile ganduri si idei ce ma trageau in spate, care ma faceau sa ma gandesc de doua ori asupra deciziilor luate.

Ma intrebam de ce facem lucruri care stau impotriva firii noastre? De ce lasam propria noastra judecata la o parte si ne cufundam in prostie si ignoranta? De ce ne lasam dresati ca niste caini ascultatori ce suntem?
Nu zic ca suntem complet condusi ca niste omuleti pe monitorul unui copil ce joaca C.S., dar parca avem mereu in fata un chestionar cu trei raspunsuri din care trebuie sa alegem raul mai mic. De ce raul mai mic si nu ceva bun? Chiar nu a mai ramas nimic bun in lumea asta?
Si asta este intrebarea cu care m-am trezit in fata facultatii, bineinteles fara solutii. A fost un drum aproape inutil, caci in afara de aceste vorbe asternute pe aceasta foaie virtuala nu am facut nimic altceva decat sa ma ud si sa ma intorc din camera de unde am plecat deoarece domnul profesor avea, aparent, alte lucruri mai importante de facut. Sa nu se inteleaga gresit ca imi pare rau, acum, dar s-ar puteaa sa imi para la examen.
Intr-o nota total aparte: daca liceul e, dupa cum spunea Bacovia, "cimitir al tineretii noastre", atunci, facultatea ce mai e? Dezhumarea?

P.S.: Concert Zgarie Nori pe data de 14 in Club Mojo. Va recomand. Super tare. Detalii pe site-ul formatiei, pe care il gasiti la Link-uri.

Fericirea

Happynes, ca sa plagiez un film care mi-a placut foarte mult, e o stare despre care nu vorbesc prea des, pentru ca nu se intampla prea des; iar atunci cand se intampla, e urmata intotdeauna, dar intotdeauna, de ceva rau.
Lasand, insa, partea negativa la o parte, doresc sa precizez ca nu sunt prea departe de a implini aceasta stare devenita de acum utopica. Cu alte cuvinte, si de aceasta data voi cita pe cineva mai putin agreat de mine: "Merge bine afacerea!"

Acest post este cu dedicatie.

Metaforic vorbind

Te urasc atat de mult, incat, te-as fi imbratisat, si nu ti-as fi dat drumul niciodata. M-as pune in pat langa tine, si as dormi cu un ochi deschis, ca sa stiu ca niciodata, nu vei pleca de langa mine. Mi-as tine respiratia pana imi vei spune cuvintele care vreau sa le aud, si nu voi clipi pana cand nu voi vedea soarele mangaindu-ti chipul bland. Voi plange daca este nevoie, si iti voi darui cele mai frumoase minciuni pe care le voi putea fauri...dar promite-mi, ca niciodata, nu ma vei parasi.

La cules

Va spun de pe acum, daca vreti sa faceti o fapta buna si sa va ajutati parintii sau bunicii si sa va duceti la cules la vie...ganditi-va bine, caci eu sunt acum in pat cu dureri insuportabile. Va propun sa va rupeti un picior sa scapati de cosmarul acesta, dupa parerea mea e cea mai inteleapta decizie pe care o puteti lua, sau daca sunteti cu adevarat norocosi, duceti-va la scoala si invatati.

One of those days

Stiti acele zilele in care nu te simti in stare sa faci nimic? Cam asa au fost ultimele zile.

Incredibil

Da...ha!
Cam atatea despre poza.
Acum am sa va spun un lucru incredibil pe care l-am vazut.
Drumul de la bunicii mei spre oras trece prin camp, iar de o parte si de alta e plin de copaci. Va intrebati de ce acum drumul acesta a fost deosebit. Raspunsul e cu adevarat incredibil. Vreo cativa kilometri, drumul acela a fost plin de berze. Berze! Zeci, sute, poate chiar mii de berze. Daca ati vazut filumul "Pasarile" de A. Hitchcock va puteti imagina. Acesta a fost un moment cand regret ca nu aveam aparatul la mine. Unele stateau in lanul de grau de parca asteptau apusul soarelui, altele in copaci aratau ca niste ornamente de Craciun, iar eu cu nasul lipit de geam incercam sa inteleg misterul ce se infaptuia in fata mea. A fost incredibil.

NAS

Mi s-a scurs un muc pe-o nară,
Şi-ncepând din astă seară,
M-am decis să mi se zică...Nas.

Ploaia

Îmi e dor de o ploaie de vară care să-mi amintească

De zile toride pe plajă şi nopţi târzii la terasă,

De buzele tale care adânc muşcă-n carne...şi doare.
Îmi lasă o urmă mare aceste sarutari ale tale,

În inima ce pompează sânge, ca o furtuna ce plânge,

Ca vântul ce iute se duce sau apa care se scurge,

Ca norii ce-aleargă pe cer sau cerul luminat de fulger.

În inima ta de înger, îmi dai voie să stau, dacă-ţi cer?

Mi se pare ca am m-am chinuit prea mult la ea si nu a iesit cum trebuie. In fine, poate voua va place.

Asteptarea

Trecut, prezent, viitor, intr-un cuvant asteptare. O lunga si neintrerupta asteptare. A cui? Depinde. A persoanei potrivite, a momentului potrivit, a inceputului sau a sfarsitului. Ideea e ca fiecare dintre noi asteapta, dar putini au curajul de a pune piciorul in prag, de a se arunca in necunoscut si a gasi dinainte ceea ce asteapta. Este inteligent oare, sa faci un asemenea lucru? Sa grabesti evolutia fireasca a lucrurilor? Te gandesti ca vei putea economisi ceva timp, dar intrebarea mea este: "Cine te grabeste?". Stim cu totii ca timpul este intotdeauna insuficient, insa nu conteaza cat timp ai, ci cum il petreci, si cu cine. Aici asteptarea are rolul ei cel mai important, cat timp astepti iti poti planifica ceea ce vei face cand nu astepti.
Un mic sfat: Nu va mai grabiti, respirati, ganditi-va bine iar apoi in scurtul timp pe care il aveti impreuna cu cei dragi, traiti-l la maxim. Merita asteptarea, credeti-ma!

Turcia part II

Lenea este mare, in special cand pleci in vacanta si singurele lucruri pe care le ai de facut sunt: sa consumi bere, sa faci plaja si sa te plimbi seara pe racoare aruncand cate un ochi dupa fete. Sa nu se inteleaga ca ma plang, Doamne fereste! Vorba 'ceea: e bere, e femei, e tot ce vrei! Apropo de tot ce vrei, e manele in Turcia cate vrei si multi fani Denisa care completeaza peisajul acela minunat.

Imi cer scuze ca nu am mai scris, dar deplasarile ma impiedica, si cum maine plec din nou, va mai dura o saptamana pana la urmatoarea postare, dar sunt convins ca veti supravietui voi (ha ha ha) si fara aberatiile mele.

Turcia

Cateva poze din calatoria mea "spirituala".