Gânduri

Mă gândesc că după mulţi ani voi sta gânditor, gâdindu-mă la anii în care nu obişnuiam să gândesc atât de mult, şi un singur gând îmi va rămâne în minte: ce bine mai era.
Şi într-adevăr este bine şi sper să rămână aşa multă vreme căci nu îmi place când e rău. Nu aştept deloc clipa aceea în care va trebui să recunosc că vremurile bune au trecut şi nici nu îmi doresc să vină vreodată. Însă după cum spune o vorbă bătrânească, cam stupidă, dar adevărată: nu putem evita inevitabilul, dar voi încerca să nu mă gândesc prea mult la asta; lucru care va fi cam greu de făcut, din moment ce am scris acest post şi îl voi verifica cel puţin o dată pe zi timp de vreo lună.
Gânduri vom avea mereu, bune sau rele, care să ne aducă zâmbete pe buze, pentru ca prietenii noştri să ne spună că doar prostii râd de ce îşi amintesc, şi gânduri care vor face exact opusul şi ne vor înlăcrima ochii de cele mai multe ori când nimeni nu ne priveşte. Pot doar să sper, aşa cum am învăţat, oricât de stupid ar părea, dintr-un film, ca înainte să pun capul pe a mea pernă şi să adorm, cel din urmă gând să fie unul bun.