Rafael Iosif

Îmi place mirosul primei zile de primăvară, (atunci când s-au topit căcații de câine și sunt proaspeți)

îmi plac gutuile, (pentru că sunt dulci la început și apoi îți dai seama că sunt acre, la fel ca viața)

îmi place să îmi aranjez bara de marcaje(bookmarks) de fiecare dată când îmi reinstalez windowsul, (asta ca să vă dea o impresie generală la cât de palpitantă este viața mea)

îmi place să alerg în picioarele goale prin iarba proaspătă, (atunci când mă duc în alte țări, că în România nu am voie)

îmi place când mă uit în oglindă și am impresia că arăt bine, (deseori e aburită oglinda sau nu am ochelarii pe ochi)

îmi place cum îmi stă părul după ce fac duș, (din păcate părul nu are aceeași părere despre mine)

îmi place să mă joc pe telefon când stau confortabil pe closet deși îmi amorțesc picioarele până termin jocul, (vă dați seama cu câtă nerăbdare îmi doresc să mă ridic și să mă întorc la viața reală dacă îmi obstrucționez intenționat venele din picioare și risc pierderea functiei motorii pentru o perioadă îndelungată)

îmi place să joc solitaire, (altceva mai complicat îmi este greu să învăț)

îmi place să mă trezesc dimineață să mă duc la școală, (cred că-i prima glumă bună pe care am făcut-o săptămâna asta)

îmi plac primele două albume ale lui Bitză, (nu am eu nici o vină că celelalte nu sunt la fel de bune)

îmi plac femeile, (în special cele care deși mă vedeau nu au știut de existența mea până pe la 18 ani, nu că mi-ar fi dat vreo atenție după; și aș dori să le mulțumesc pe această cale pentru că mi-au dat ocazia să îmi dezvolt puterea creativă)

îmi place să îmi aduc aminte cu drag de tinerețe, (sunt singurele momente când sunt fericit)

îmi plac glumele bune, (păcat că nu pot să spun niciuna)

îmi place mirosul lucrurilor noi, (din acest motiv nu îmi cumpăr niciodata nimic nou)

îmi place să sparg balonașele de la folia de împachetat, (un alt fel de recreare și de a demonstra abilitățile cognitive)

îmi plac caii, (pur și simplu n-am ce să spun rău despre ei)

îmi plac filmele bune, (o repercusiune a faptului că îmi plac femeile și am avut timp suficient să reflectez singur asupra acestei chestiuni),

îmi place să fiu ironic.

P.S.: Datorită dezgustului meu față de societatea în care trăim și lipsa totală de interes față de cele interesante am creat un alter ego care să mă scape de plictiseală și să mă amuze, dar care acum amenință să preia controlul. Acest individ este cunoscut sub pseudonimul Rafael Iosif și nu îi este frică să spună ce gândește, de fapt, ce gândesc, după cum vedeți în postul acesta pe care și-a permis să îl completeze fără permisiunea mea. Dacă mă vedeți pe stradă, evitați-mă ca nu cumva să dați peste Iosif.

Şi...

Mă uit cu jind la pereţii camerei mele, pereţi care m-au adăpostit, pereţi pe care i-am mânjit, copil fiind, şi tot aceeaşi pereţi pe care i-am văruit când am crescut. Mă uit la ei şi îmi mai apare, din când în când, un zâmbet în colţul gurii şi mă întreb când au trecut anii, când s-au scurs zilele. Şi îmi amintesc cu drag de momentele stupide, rele, nebuneşti şi bune totodată şi mi-e atât de greu să părăsesc acea cameră şi tot atât de greu sa mă întorc, pentru că ştiu că va trebui să plec încăodată.

Şi mă trezesc în camera mea de cămin, noaptea sau dimineaţa, că nu îmi pot da seama ce e, unde câinii latră continuu, unde frigiderul porneşte regulat, fără să mă întrebe dacă mi-e bine sau mi-e rău şi mă întorc pe partea opusă cu speranţa că nu se va mai auzi.

Închid ochii şi mă trezesc.