Drumul

Astazi incercam sa ma indrept spre un loc care nu are prea mare relevanta dar, de dragul discutiei, sa spunem ca ma indreptam spre facultate. In drumul meu simteam ca ceva ma impiedica sa ajung la destinatie. Poate era vantul care sufla cu forta unui mic taifun, sau poate erau propriile ganduri si idei ce ma trageau in spate, care ma faceau sa ma gandesc de doua ori asupra deciziilor luate.

Ma intrebam de ce facem lucruri care stau impotriva firii noastre? De ce lasam propria noastra judecata la o parte si ne cufundam in prostie si ignoranta? De ce ne lasam dresati ca niste caini ascultatori ce suntem?
Nu zic ca suntem complet condusi ca niste omuleti pe monitorul unui copil ce joaca C.S., dar parca avem mereu in fata un chestionar cu trei raspunsuri din care trebuie sa alegem raul mai mic. De ce raul mai mic si nu ceva bun? Chiar nu a mai ramas nimic bun in lumea asta?
Si asta este intrebarea cu care m-am trezit in fata facultatii, bineinteles fara solutii. A fost un drum aproape inutil, caci in afara de aceste vorbe asternute pe aceasta foaie virtuala nu am facut nimic altceva decat sa ma ud si sa ma intorc din camera de unde am plecat deoarece domnul profesor avea, aparent, alte lucruri mai importante de facut. Sa nu se inteleaga gresit ca imi pare rau, acum, dar s-ar puteaa sa imi para la examen.
Intr-o nota total aparte: daca liceul e, dupa cum spunea Bacovia, "cimitir al tineretii noastre", atunci, facultatea ce mai e? Dezhumarea?

P.S.: Concert Zgarie Nori pe data de 14 in Club Mojo. Va recomand. Super tare. Detalii pe site-ul formatiei, pe care il gasiti la Link-uri.

Fericirea

Happynes, ca sa plagiez un film care mi-a placut foarte mult, e o stare despre care nu vorbesc prea des, pentru ca nu se intampla prea des; iar atunci cand se intampla, e urmata intotdeauna, dar intotdeauna, de ceva rau.
Lasand, insa, partea negativa la o parte, doresc sa precizez ca nu sunt prea departe de a implini aceasta stare devenita de acum utopica. Cu alte cuvinte, si de aceasta data voi cita pe cineva mai putin agreat de mine: "Merge bine afacerea!"

Acest post este cu dedicatie.

Metaforic vorbind

Te urasc atat de mult, incat, te-as fi imbratisat, si nu ti-as fi dat drumul niciodata. M-as pune in pat langa tine, si as dormi cu un ochi deschis, ca sa stiu ca niciodata, nu vei pleca de langa mine. Mi-as tine respiratia pana imi vei spune cuvintele care vreau sa le aud, si nu voi clipi pana cand nu voi vedea soarele mangaindu-ti chipul bland. Voi plange daca este nevoie, si iti voi darui cele mai frumoase minciuni pe care le voi putea fauri...dar promite-mi, ca niciodata, nu ma vei parasi.