New year's resolutions

Stăteam într-o seară şi mă gândeam care vor fi promisiunile mele pentru anul viitor. După ce mi-am dat seama ce hotărâri am de luat, m-am întristat când am văzut că toate încep cu:"Nu mai vreau să..."
Sunt de părere că anul viitor trebuie să îmi doresc şi lucruri bune, nu numai să mă abţin de la lucruri rele.
Voi ce speranţe aveţi pentru anul viitor?

Cred că va fi ultimul post pe anul acesta, aşa că, dacă nu ne mai auzim:"Happy new year!"

P.S.: Vă aştept răspunsurile ca să ştiu cum îmi completez şi eu lista.

Fără noimă

Aveam pregătit un post frumos pentru voi dar mi s-a formatat hardul şi din nefericire nu îl mai am, iar în acest caz aş putea să vă plictisesc acum cu o povestire, cu o poezie sau pur şi simplu cu o trăsnaie, de care capul meu plin de prostii, nu duce lipsă dar, după cum vă spuneam şi în postul anterior, scris acum câteva minute, mi-e lene şi consider că dacă voi scrie doar un singur paragraf ce cuprinde o singură frază lungă, fără noimă şi puţin cam idioată, ceea ce vă va face să vă intrebaţi atunci când veţi termina de citit ce am spus la început, e îndeajuns de satisfăcător pentru mine, chiar dacă nu voi părea a avea o minte atât de luminată ca restul lumii, căci oricum în ultima vreme nu am dat dovadă de prea multă inteligenţă, lucru pe care promit că il voi schimba în curând, pa pa.

Luna amintirilor

În primul rând îmi cer scuze pentru lenea care m-a cuprins în preajma sărbătorilor şi care m-a împiedicat să deschid calculatorul, o fi fost de la mâncarea prea bună...
Am ieşit acum vreo două zile cu câţiva prieteni mai vechi la un pahar de vorbă şi am ajuns să povestim timp de vreo două ore, dacă nu toate prostiile pe care le-am făcut când eram mai tineri, atunci cel puţin, pe cele mai memorabile dintre ele. Nu terminam de rememorat ceva, când altul şi începea: "Dar vă mai aduceţi aminte când..."
Ieşirea s-a terminat într-o notă cam tristă când pe feţele fiecărora se vedea expresia posomorâtă ce părea să spună:"Ce repede mai trece timpul!", dar povestirile spuse ne-au adus aminte că încă mai putem da dovadă de energia pe care o aveam odată, şi chiar dacă timpul trece repede nu înseamnă că este pierdut.

Sărbători fericite!

Eram foarte fericit astăzi. Mă simţeam din nou copil, deşi era frig de crăpau pietrele. Ochii îmi lăcrimau de ger, obrajii erau roşii de biciuirile repetate ale vântului, până şi fundul mă durea din cauza trântei cauzate de gheaţa bine plasată sub un strat de zăpadă, dar zâmbetul nu mi-a dispărut o secundă de pe faţă. Deşi nu a fost cea mai strălucită zi din viaţa mea, spiritul sărbătorilor sălăşluia în mine pentru prima data de când lumea a început să cumpere brazi şi să-i împodobească cu globuleţe şi beteală.

Toate acestea au fost din păcate spulberate de o simplă propoziţie adresată de un soţ nevestei sale ce ţinea în braţe un prunc nu mai mare de câţiva anişori, în faţa raionului de dulciuri: "Gândeşte-te că încă nu am luat salariul luna asta!" şi nu aveau în coş decât câteva produse, dar nici măcar o ciocolăţică.

Trist, ştiu, dar asta e viaţa multor oameni în zilele acestea sumbre ce s-au abătut asupra ţărişoarei noastre. Să vă gândiţi la acele cuvinte când veţi gusta din tochitura, toba, cârnaţii şi toate acele bunătăţi pe care le veţi avea pe masă anul acesta.