Ploaia

Îmi e dor de o ploaie de vară care să-mi amintească

De zile toride pe plajă şi nopţi târzii la terasă,

De buzele tale care adânc muşcă-n carne...şi doare.
Îmi lasă o urmă mare aceste sarutari ale tale,

În inima ce pompează sânge, ca o furtuna ce plânge,

Ca vântul ce iute se duce sau apa care se scurge,

Ca norii ce-aleargă pe cer sau cerul luminat de fulger.

În inima ta de înger, îmi dai voie să stau, dacă-ţi cer?

Mi se pare ca am m-am chinuit prea mult la ea si nu a iesit cum trebuie. In fine, poate voua va place.