Am crescut, sunt mare, am mai multe nevoi, mai multe responsabilitati, mai multe obligatii, mai putin timp pentru a fi fericit.
Imi povestea mama ca atunci cand eram mic aveam un ras contagios, iar atunci cand radeam eu se lumina camera si toata lumea era un pic mai fericita. Am uitat sa mai rad asa si tind sa cred ca am uitat cum e sa fie lumea fericita in jurul meu. Nimanui nu-i mai zambeste inima cu adevarat.
Cu toate astea am un plan. Maine plec intr-o aventura, plec in cautarea copilariei, plec in cautarea fericirii. Voi aduce zambetele inapoi, va voi face fericiti, voi salva lumea de plictiseala...sper. In infima posibilitate in care voi da gres, va spun de pe acum, nu voi inceta sa caut niciodata si va indemn si pe voi sa faceti la fel.
Pana data viitoare: Fiti fericiti!
2 comentarii:
poti sa bagi cate putina fericire si in acele responsabilitati, obligatii, nevoi, ce vin odata cu inaintarea in varsta :) esential e sa iti doresti cu adevarat ceva.
sa vii seara pe la mine in spatele blocului..stii tu, unde se strang dracii de se joaca. ai sa vezi acolo zambete si fericire :).. desi ma enerveaza..probabil din cauza ca sunt invidioasa pe ei, pe starea lor zilnica de 'happy happy joy joy'
si totusi e pacat ca nu stim sa ne mai bucuram
in drumul tau , in misiunea ta... te rog din suflet, aminteste-ti sa arunci macar o piatra si in fereastra mea.. si eu , la fel ca tine , la fel ca multi alti oameni..avem nevoie sa invatam sa zambim din nou.. bun blog..
Trimiteți un comentariu