De obicei când merg, ţin capul în pământ,
dar mai ridic un ochi, din când în când,
şi sper s-apuc măcar odată
să văd o faţă ce mi-e dragă.
În schimb, nu văd decât străini,
cu ochii goi, răi şi meschini.
Ce s-a întâmplat cu lumea-ntreagă,
când nu mai poţi să mergi pe stradă,
fără să calci în vreo băltoacă?
miercuri, 6 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
bv eminescule, frumos, dar neintelegerea infinitului constrans intre ideile omului pederast nu este usor de a se transforma in ceva comprehensibil deoarece daca stam sa ne gandim, un pieton nu calca pe ideile galbene ale unui mare ganditor, desi ai dreptate mai incearca si alt tip de abordare interdisciplinara a unui subiect interpus cotidian.
Trimiteți un comentariu