Mâine, e începutul sfârșitului. Nu vă speriați, nu vine sfârșitul lumii, ci doar a unor frânturi din viața mea. Mâine e primul pas către o altă eră, festivitatea de premiere. Începe numărătoarea inversă către sfârșitul facultății. Este drept că în același timp am ajuns și la sfârșitul altor cărări. Cărări care, începuseră să pară atât de familiare încât nu aș mai fi căutat altele, aș fi mers tot înainte până când timpul s-ar fi oprit.
Mă menajez cu gândul că sfârșitul unor cărări mă vor împinge spre alte poteci. Unele vor fi anevoioase ca escaladarea unui munte, altele vor fi ca mângâierea unei brize ușoare de mare în zile toride de vară. Sper că pe parcursul lor voi avea parte de lucrul care-mi lipsește cel mai mult momentan, fericirea.
Pentru că nu destinația contează, ci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu