Homecoming

În opinia mea, o persoană își dorește cel mai mult să își așterne sentimentele pe foaie atunci când suferă, și credeți-mă, n-am mai suferit de ceva timp, la fel de mult ca acum. Chiar dacă în timpul zilei pot trece de multe ori ca normal, uneori chiar prea dornic să-mi trăiesc viața, atunci când seara se lasă, atunci când rămân doar cu gândurile mele, atunci mi-e cel mai greu.
Nu știu dacă ați fost puși în situația de a folosi autosugestia, dar vă spun că e foarte dificil să vă convingeți să credeți un lucru, când toată ființa voastră râvnește la cu totul altceva. Simt că mă mint. Totuși sunt incapabil să fac altceva. Faptul că am scris aici, fără să știu dacă va citi cineva sau nu, mă face să mă simt oarecum mai ușor.
Dacă ar săpa în inima mea acum, minerii ar fi extrem de triști și supărați pe mine, pentru că dacă odată ar fi dat peste aur, diamante, petrol, bucurie sau triste, un sentiment sau orice alt lucru care ar inspira vreun sentiment, acum ar da doar de piatră, și știm cu toții ce iese din piatră seacă...
Aș fi vrut ca postul meu de revenire să fie într-o notă mai veselă, dar așa cum mă mint eu, vă puteți minți și voi: fiecare pas contează, fie el înainte, fie el înapoi.