Mintea mea e plină de nonsensuri
ca un câmp de luptă plin de leșuri.
În juru-mi, culorile, de mult nu mai au nuanță,
totul e scăldat în sângele ideilor de-odinioară.
Nu mă mai pot aștepta ca rănile să nu mai doară
cum nu mă pot aștepta ca soarele să nu răsară,
oricât de mult aș vrea ca totu-n ceață, aievea să dispară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu